Tipuri de ordine: market, limit, stop-loss și take-profit

Când decizi să cumperi sau să vinzi, trimiți brokerului un ordin. Felul în care îl dai contează la fel de mult ca decizia în sine: un ordin bine pus te protejează, unul pus greșit te poate costa scump.

Ordin la piață (market)

Spui: „cumpără/vinde acum, la cel mai bun preț disponibil”. Se execută aproape instant, dar nu știi exact prețul final. Pe piețe lichide diferența e mică; pe piețe agitate sau slab lichide poate fi mare.

Ordin limită (limit)

Spui: „cumpără doar la maximum X” sau „vinde doar la minimum Y”. Controlezi prețul, dar ordinul s-ar putea să nu se execute deloc dacă prețul nu ajunge acolo. E util când nu te grăbești și vrei un preț anume.

Stop-loss: centura de siguranță

Stop-loss-ul e un ordin care închide automat poziția dacă prețul ajunge la un nivel care înseamnă pierdere. De exemplu, cumperi la 100 și pui stop-loss la 96: dacă prețul scade la 96, poziția se vinde și pierderea rămâne mică, în loc să crească fără control.

E cea mai importantă unealtă a unui începător. Fără stop-loss, o singură mișcare proastă poate șterge săptămâni de câștiguri sau chiar contul.

Take-profit

Take-profit-ul e opusul: închide automat poziția când prețul ajunge la nivelul de câștig pe care ți l-ai propus. Te ajută să nu stai lacom după „încă puțin” și să vezi cum câștigul se întoarce.

În exemplul de sus riști 4 ca să câștigi 8. Raportul acesta, numit risc/recompensă (aici 1:2), îl vom folosi mult în lecția despre controlul riscului.

Slippage (alunecarea de preț)

Uneori ordinul se execută la alt preț decât cel văzut pe ecran, pentru că prețul s-a mișcat între timp. Asta se numește slippage. Apare mai ales la știri importante, la deschiderea pieței sau pe active cu lichiditate mică. Chiar și un stop-loss se poate executa mai jos decât nivelul ales dacă prețul „sare” peste el.